luni, 2 ianuarie 2012

O alt fel de Otilia

     " -Dacă atunci când te-am cunoscut puteam să jur fără regrete că eşti un miracol, acum îmi eşti  o...."
     " - Vlaaaaad!!!! Şşşşşttt!!!
     I-am pus degetul arătător pe buze şi i-am închis gura. Să tacă! Era menirea mea să-mi ridic supremaţia deasupra sa.
     "- Să taci, mă auzi!?!Să taci!
     Apoi mi-am îndreptat degetul arătator către buzele mele, le-am atins şi mi-am şters o parte din rujul roşu.;apoi, cu acelaşi deget i-am atins buzele lui, mânjindu-l cu roşul meu aprins. L-am sărutat fără să-i ating buzele. Se uita mirat la mine, m-am întors cu spatele şi l-am lăsat cu ochii fixaţi spre un punct imaterial în spaţiu. Am deschis uşa cabanei şi am ieşit afară...eram desculţă, purtam camaşa lui(adoram să fac asta), şi un soi de chiloţi tetra. Am ieşit desculţă în zăpadă şi alergam ca o zănatecă. M-a urmat de îndată, ţipând după mine:"-Eşti nebună?" Adevărat...eram nebună. Era oribil de frig afară, mă învineţisem. Din depărtare se auzea Magic Fm...se auzeau colinde şi cântece în engleză. Nu ştiu de unde venea sunetul exact, dar mi se păruse magic. Când a ajuns la mine, stăteam in genunchi. A vrut să mă ia în braţe, dar l-am oprit. Avea nişte ochi ca de ambră. M-am ridicat în picioare, i-am încolăcit gâtul cu mâinile mele, iar el mijlocu-mi cu ale sale. Se auzea "Last Christmas I gave you my heart, but...." Am dansat, iar singura sursă de căldura erau respiraţiile noastre novice. Am dansat fără să simţim frigul, atât de încet, sincer, pur şi cu fervoare. Aproape adormisem la pieptul său.
     Când s-a terminat melodia, am făcut un fel de grimasă, de la frig, din dorinţa de a-l necăji şi am alergat înapoi către cabană. Mi-am trântit picioarele direct pe calorifer, iar el mi le desmierda, spunându-mi cât de frumoase sunt. Îl ignoram, iar el detesta comportamentul meu năzuros. Pentru mine era doar un joc, un joc pe care eu il concepeam şi tot eu îl sfârşeam. Eu cream haosul şi tot eu îl sfârşeam.
     "-Raira, când te-am cunoscut îmi păreai un miracol, însă..."
     "-Crezi în miracole Vlad? Ele există?
     "-Obijnuiam să cred."
     "-Crezi că mă număr printre ele...printre miracole?Sunt un miracol?
     "-Nu, nu eşti!"
     "-Şi atunci ce sunt?"
     "-O enigmă!"