marți, 25 octombrie 2011

ÎNTALNIRE LASCIVA CU IAURTUL



     Zzzzzzzzzz!....aţipeam...oarecum. Eram undeva între reverie şi realitate...eram între atmosferă şi stratosferă. Eram aproape adormita...cu televizorul deschis, desigur, când aud urmatoarele cuvite: "Mmmmm!...Unul este fin şi seducător, iar celălalt este intens şi atât de senzual"...totul acompaniat de o meldie de genul " booty spanking". Eram oarecum mirată pentru ca ceasul era undeva pe la 12:30, ora prânzului, şi ştiu ca filmele pentru adulti zac undeva dupa miezul nopţii(deobicei nu dorm la pranz,defapt nu prea dorm). Cu greu m-am ridicat din pat să-mi îndrept privirea către erotismul ce se crispa din televizor(recunosc că eram cuprinsă de o lene ducle şi de o tristeţe şi mai dulce). Când mi-am îndreptat privirea către sticla TV-ului m-am calmat...era doar iaurtul. Cermoso chiar...yum yum, chiar imi place Cremoso. Am revăzut reclama pe Youtube şi nu pot sa zic decât că îmi pare rau Domnule Tartă cu Lămâie, însă o să rămân cu Domnul Tiramisu ( sa nu te superi), din câteva motive simple: 1. Lămâia nu o prefer decât în ceai, deobicei;
                                                                 2. Tiramisu este printre prăjiturile fruntaşe, dacă nu chiar fruntaşă în topul preferinţelor mele la dulciuri;
                                                                  3. Domnul Tiramisu este intens şi senzual (e genul Don Juan, ceea ce îmi stârneşte curiozitatea, senzualitatea sa mi se pare debordantă ceea ce mă intrigă teribil), iar tu eşti fin şi seducător (ori eşti fătălau, ori mincinos)
                                                                  4. Întruchiparea umana a lui Tiramisu este mult mai atrăgătoare decât a ta, draga Tarta cu Lămâie, nu prea îmi plac blonzii ce-i drept. 
                                                                   5. Ne-am înţeles, da?
      După vizionarea spotului publicitar, mâine dau iama în supermarket şi-am să am un rendez-vous lasciv cu Domnul Tiramisu.

                                                                                                     Cu dragoste,
                                                                                                              Izabela.

luni, 24 octombrie 2011

JURNALUL CÂINELUI COMUNITAR

     Mă cunoşti deja...sunt parte din partea ta. M-ai văzut deja...sunt privire din privirea ta. M-ai simţit deja...sunt simţ din simţul tău. Mă nasc...mă nasc din naşterea ta. Mă nasc poate chiar acum...mă nasc poate langă o fabrică jerpelită  dintr-un uter chinuit. Mă nasc poate undeva pe câmpul orfan de ploaie si linişte dintr-un uter schingiut de bocancii 44 ce au penetrat abdomenul casei mele. Mă nasc poate chiar acum...la uşa unei scări...poate scara ta. Mă nasc dintr-un uter flămâmd. Mă nasc sub cerul liber, mă predau în totalitate ţie, destinul meu. Mai întâi năsucul, ochişorii lipiţi, labuţele din faţă, abdomenul, lăbuţele din spate şi mai apoi jucauşa-mi coada.Plâng!....nu pentru ca m-a durut naşterea-mi în sine...plâng pentru că ştiu că destinul mă va terfeli.
     Voi suge lapte la mama mea cam 6-7 săptămâni...după aceea  voi rabda...voi creşte mare şi voinic nemâncând nimic, pe-ntuneric şi pe frig. Voi creşte costeliv şi răpănos, şi mă voi intreba "Cu ce am gresit Domnia ta?" Cu toate acestea, tot îţi voi apăra blocul Domnule, voi lătra, chiar dacă uneori te vei enerva, voi lătra la oameni care mi se par dubioşi mie...poate nu sunt, dar vreau sa apăr...să Te apar, Tu care din silă, din cand în când îmi mai arunci un os zburător de la fereastră. Cu toate acestea, Domnii mei, mă macina ceva...Domnii mei...de pretutindeni:
     DE CE NU POT AVEA STĂPÂN? PENTRU CĂ NU MA NUMESC BICHON SAU SCHITZU, ROTTVEILER SAU TERRIER? PENTRU CĂ NU COST 10, 15 ŞI CHIAR 20 DE MILIOANE? PENTRU CĂ NU STAU IN VID LA UN PETSHOP ÎNTR-UN METRU PĂTRAT? PENTRU CĂ SUNT UNIC, INDIVIDUAL ŞI NU MAI SUNT ALTE MILIOANE DE EXEMPLARE IDENTICE MIE? PENTRU CĂ NU SUNT DUS LA COMPETIŢII UNDE "ÎŢELEPŢII" STUDIAZĂ FINEŢEA ŞI GRAŢIA FIRULUI DE PĂR? PENTRU CA NU MĂ CURĂŢĂ NIMENI DE PARAZIŢI?
     Unde eşti Tu Domnul meu? La fel ma rog şi eu...ca tine când întrebi: "Unde-ai fost tu Tatăl Meu?"
                                                                                                     Cu dulce suspinare,
                                                                                                           Câinele comunitar.

Vintage

     Dansez....dansez ţinând o fotografie în mâini. Sunt în sufragerie, unde se află o canapea, doua fotolii, o masă, o bibliotecă, o vază cu trandafiri şi un pick-up care rulează acestă melodie. Ne aflăm undeva în perioada anilor '40. Sunt îmbracată într-o rochie cu imprimeu floral, care îmi acoperă jumătate din genunchi şi are o frumoasă dantelă alba la mâneci, la guler şi în partea de jos. Fotografia cu care dansez are o ramă de argint şi o ţin aproape de pieptul meu. Este un bărbat in acea fotografie...iubitul meu. Îl cheamă Alfredo. Este un mafiot Italian. Am crezut că nicodată nu o să mă îmdrăgostesc de un asemenea bărbat, insă s-a întâmplat. Nu ştiu unde este. Nu am mai auzit de el de doua săptămâni deja. Nu sună, nu-mi scrie...a spus că o face pentru propria mea siguranţă.
      Dansez...dansez cu fotografia sa în mâinile mele.O ţin aproape de pieptul meu. Ascult această melodie şi dansez. Mimez un vals. Mă simt atât de confuză şi mă întreb: "Unde esti dragostea mea?"


     I am dancing...I am dancing with a photo in my hands. I am in my living room where there is a sofa, two armchairs, a table, a library, a vase with roses and a  pick-up playing this song.We are somewhere  in the the 40's. I am wearing a flower print dress, that reaches and covers half of my knees, and has a beautiful white lace at the sleeves, collar and the bottom part. The photo that I am dancing with, is kept near my chest and has a silver frame. There is a man in the photo...my lover. His name is Alfredo. He is an Italian mobster. I thought I'll never fall for a guy of this kind, but I did. I don't know where he is. I haven't heard from him for 2 weeks now. He doesn't call, he didn't send me a letter...he said it's for my own protection.
     I am dancing...I am dancing with his photo in hands. I am keeping it close to my chest. I am listening to this song and I dance. I am miming a waltz. I feel so confused and I wonder: "Where are you my love?"
                                                                         
                                                                                             With love,
                                                                                                   Sidonia.
    

joi, 20 octombrie 2011

I f**k on the first date

    There are just those moments in life when the word f**k simply realeses the inner you, and it just make you feel so releaved. So what if you say a little "f**k you and f**k that and f**k those and f**k it. So what? Does that make you look like a hobbo or a vagabond? Hell not! All persons have a moment in their lives when they like being a little vulgar, even a queen.It's just a different vulgarity, not like the one you see on TV. It's a little bit softer. It's human nature.
    I didn't quite had a great day today...it's just something called depression ...it's just a little something! So, as much as good it make me feels when I say it out loud, the better makes me feels when I write it. So, a message from me to everyone out there(not addressed  to you, just to inspire you): "F**k you, and you...oh!..and f**k you..oh! and especially you, let's not forget to f**k you...oh..and especially you." Nothing personal, it's just business.
                                                                                                  Cu dragoste,      With love,
                                                                                                        Izabela              Izabela

miercuri, 19 octombrie 2011

Recapitulare

Se poate spune că viata înseamna o serie de experienţe pe care noi ni le asumăm cu un scop primordial. Se poate spune că este un lung şir de clipe scuturate de ploaia vieţii şi încalzite de soarele consolării. Se poate spune că este o cunună  cu flori de unde albinle îşi iau polenul, că este un cireş prea tânăr ca să-i culegi fructele şi prea bătrân ca să speri că încă se vor mai coace. Se poate spune că este un sunet asurzitor şi totuşi un fulger decisiv. Se poate spune că....,se spune că..., că este..., că nu este..., se spune. Cred că se spun prea multe şi mulţi dezbat aiurea această temă: SENSUL VIEŢII. Care este acela? Când noi nu stim ce este după moarte cum putem vorbi despre sensul existenţei noastre? Din experienţa mea, tot ce ştiu e că suntem aici ca să cunoaştem, să învăţăm, să descoperim şi să reinventăm lumea şi mai presus de toate să iubim şi să ne iubim. Eu dimpotrivă cred că viaţa este un şiret bine determinat ca formă şi ca lungime ce cu timpul se uzează  până se degradează şi dispare. Dar hey! Nu-i nimic! Alt siret va veni în locul celui uzat. Tocmai s-a născut la fabrică unul. Va veni perfect noii încalţăminte. Şi în fond, când te-ai rupt nu te-a întrebat nimeni daca ai fost şiret "Nike", "Puma", "Cavalli" sau "Valentino". Nu! Ai fost un şiret şi atat! Ai fost târât prin noroaie, mizerie şi altele, şi n-a contat c-ai fost "Cavalli", nu? Dar ai vrut sa fii un şiret important, însă în final toata splendoarea ta s-a dus naibii precum un cub de gheaţă la 40 de grade Celsius. Şi ce-ai rezolvat şiretule? Te-au înmormântat în ghena de gunoi de la marginea oraşului  şi ai putrezit acolo. Şiret prost ce eşti!

- Sunt un şiret de mare gală,
  Am papion şi-n colţ pălarioară.
  Vârfurile mi-s lustruite...
- Faptele  îţi sunt tocite!
- Sunt un şiret de mare preţ
  Zulifii-mi zboară-n părul creţ
  Costumul impecabil
  Fapt că sunt amabil.
  Sunt un şiret de mare stimă
  Lumea mă admiră
  Viaţa mi-e perfectă
- Calitatea ţi-e defectă!
  Eşti un şiret incult şi prost
  Ce nu are niciun rost!
  Eşti un şiret al nimănui în lada gunoiului.
- Sunt un şiret al nimanui
  În lada gunoiului.

N-am să contest însă faptul că viaţa are şi ea un sens. Nu degeaba am primit un dar atât de mare. Ceea ce nu înţeleg  e faptul că prea mulţi vorbesc despre acest sens de parcă ar şti ce ne aşteaptă, de parca au murit, au văzut, au cunoscut, au acumulat, iar după toate acestea s-au reîntors în trupul din care au plecat, s-au ridicat în şezut  şi le-a povestit şi celorlalţi totul. Ceea ce nu e posibil. Dezamăgitor, dar nu este posibil. Este totuşi tulburătoare existenţa umană. Milioane de intrebări îşi aşteaptă răspunsul ce nu vine , iar nebunesc este faptul că încă îl mai căutăm. Exact ca o pisică care îşi caută locul de fătare. Face asta de nenumărate ori şi nu-l găseşte decât atunci când ii vine sorocul. Aşa şi noi...doar când ne vine sorocul.

Scris  in data de 8 feb. 2008.

                                                                                                                Cu dragoste,
                                                                                                                Sidonia.

De inceput...doar idei

  • Un sunet de vioara si cearceafuri de matase. Un buchet de trandafiri si miros de levantica. O caldura imbietoare si cafea calda pe masa. Asa-mi imaginam o dimineata perfecta.
  • Nu se va intampla nici prea devreme nici prea tarziu. Se va intampla la momentul potrivit.
  • Nu Dumnezeu este cel care nu ne indeplineste dorintele, ci noi insine pentru ca nu credem in desavarsirea lor.
  • UN VARSATOR TRIST E CA UN CER FARA DUMNEZEU.
                                                                                                           Cu dragoste,
                                                                                                           Sidonia.