E toamnă. E frig.E sfârșit de septembrie, iar un pâlpâit,
Scutură copacii de globuri,
Formând maronii veștede cioburi.
E toamnă și simt -
Tristețea ce s-a cuibărit-
În mine și-mi pare...
Cerșetor cu mâna-ntinsă-a disperare,
Viața ta ce rost are?
Cum privești ca un prostănac
Vitrinele restaurantelor,
La oameni ceva mai norocoși ca tine
Ce nu cunosc a dormi pe trotuare.
Toamna a venit.
Tu câine posomorât,
Ce flămând dormi pe ploaie,
Pe aslfaltul uns șiroaie.
Mustește-n tine o dorință de-alinare,
O mână caldă care,
Să-ți desfete creștetul răstignit
De o soartă ce nu ți-ai dorit.
E toamnă. E urât.
Plouă, asfalt ud,
Copaci dezgoliți,
Nori despletiți,
Oameni muribunzi,
Cu obraji crăpați-fără perspectivă.
Copil desculț, unde să te-ascunzi?
Când toamna nu-i un anotimp
Ci o stare.
Cu sufletul împăturit,
Cu inima chircită,
Tu, scriitoare nedumerită,
Unde te ascunzi?
23 sept. 2012, 6:27 am
Nota* : Aseară am fost la o nuntă. Am dansat, am râs, m-am simtit bine. Cinci dimineața. Momentul legătorii. Se scoate miresei voalul de pe cap....muzică, zgomot, agitație. La un moment dat, la geamurile imense de termopan ale restaurantului, apare un cerșetor zgribulit...se uita în aiurare la micuțul spectacol ce se desfășura în fața ochilor săi. M-a deprimat. Gândeam: "Noi am mâncat, avem stomacele pline, stăm la caldură, în hăinuțe subțiri, am râs, râdem, dansăm. Asta nici nu știe pe ce lume e." După câteva momente am început să am dubii în legătură cu cine știe pe ce lume e și cine nu. Să fie el oare cel care nu știe pe ce lume se află? Tocmai el care se dăruiește întru totul nemiloasei naturi? M-am îndreptat spre casă la șase dimineața. O atmosferă înfundată. Asfalt ud, frig, câini înșirați pe capacele canalizărilor, sau pe pamant. Am ajuns acasă, am scris, m-am cufundat în somn...misiune îndeplinită.
