Feriți-vă de femeile Vărsător!

- E dulce, dulce și te duce...

- Aș! Asta spunea și tatăl meu, ori de câte ori ne întâlneam de Paște ori de Crăciun și deschideam câte o sticlă de vin roșu. Dulce dulce și te duce.

- Și...cum ai cunoscut-o?

- Ahhh! Nu există cuvinte pe lumea asta care să redea cu exactitate momentul în care am întâlnit-o. 

- Apăi, bine...folosește-te de cele existente. Cum ai cuoscut-o, camarade?

- Se întâmpla ca într-o dimineață ursuză de iunie, să mă aflu în centrul orașului. Era vreo 7 dimineața și doar ce plecasem de la petrecerea lui Carmen. Eram mahmur, ușor dezorientat, dar fericit că frânsesem două inimi.

- N-ai încetat să te joci cu sentimentele femeilor, hapsânule! Cine sunt proprietarele acestor inimi?

- Ești un năluc. N-are importantă, erau două tipe cu care eu umblasem în același timp. Venisem cu una din ele la petrecere, iar pe cealaltă am avut surpriza să o întâlnesc tot acolo. Ghinionul dracului! Au început explicațiile, plânsetele și inimile frânte.

- Haha! Prost ești! Știi tu, dacă dragoste nu e, facem!

- Poftim povață, cine-mi dă mie! Un bărbat care stă neclintit de zece ani lângă aceiași femeie.

- Ce știi tu, golanule? Bărbat de pripas! Lasă asta, Silviu , spune-mi odată cum ai cunoscut-o?

- Ah! Da! Mă îndreptam către stația de tramvai. Eram prin centru, vara lui '89. Arătam ca un cerșetor, total neîngrijit și lipsit de scrupule. Mergeam în zig-zag cu părul vâlvoi, îmbâcsit de tutun. Tot aruncându-mi privirea aiurea pe pereți, am văzut-o pe EA...am rămas ca un prost, nemișcat pe trotuar, privind la Magdalena  ce mergea ușor apăsat, pe partea cealaltă a drumului. Era cel mai frumos lucru pe care-l văzusem vreodată. Era întruchiparea frumuseții idealului feminin, a inocenței, a copilăriei și a feminității. Era atât de grațioasă în mișcări. Ușor, am observat cum și-a urcat mâna stângă către cap, pentru a-și da părul după ureche, descoperind un frumos cercel cu perlă. Ce gest necruțor, mă izbise! Culoarea ochilor ei, n-am putut-o dibui nici astăzi...e ceva necurat la mijloc. Nu sunt nici albaștri, nici verzi, nici căprui,. Poate un albastru-verde-gri, dar nici atât...e ceva necurat. Avea niște sprâncene groase, ce îi scoteau și mai bine în evidență misticii ochi, iar buzele ușor bombate, insă bine conturate, descoperau un zâmbet seducător...

- Și...ce s-a întâmplat?

- Am privit-o ca prostul, o jumătate de minut, un minut, cine știe, cui îi pasă? Oamenii sunt proști de măsoară timpul. Cu ce ma face mai fericit când știu că o oră are 60 de minute și o zi 24 de ore. Prostii! Ce folos?

- Trebuie să ne ancorăm în realitate, amice.

- Care realitate?

- Realitaea că te îndrăgostiseși, Silviule.

- Oh da! Am privit-o...o etenrinate. Simțeam nevoia să o murdăresc cu murdăria mea. Am traversat hotărât drumul, m-am îndreptat către ea, când a observat cât sunt de aproape, și-a îndreptat privirea către mine, era nedumerită. M-am năpustit asupra ei, i-am cuprins căpușorul ei micuț în palmele mele nenorocite și am sărutat-o. Am sărutat-o, deși ea gemea de dezgust. Ha! Cine s-o condamne? Miroseam a bautură, a tutun, a transpirație...și a egoism. Am sărutat-o în timp ce ea se zbătea. Când a reușit să se elibereze, a scos un scâncet ciudat, de dezgust probabil, m-a plesnit sănătos și a luat-o la fugă plângând. Plesneala aceea mă trezise la realitate...fusesem un dobitoc. Dar cine să simtă durere, la o palmă atât de fină? În urmă lăsase mirosul părului ei lung și negru...negru ca sufletul meu.

- Ei drăcie! Și apoi, ce s-a întâmplat? Spune-mi lipitoareo!

- Apoi, am întâlnit-o din întâmplare la niște prieteni. Împietrise când m-a vazut...lucru pe care nu-l puteam spune despre mine. Eu eram fericit. M-a certat, m-a ignorat...am acceptat...i-am acceptat toate reproșurile. Mi-am cerut scuze de nenumărate ori. Atunci am aflat cum o cheamă. Reveica. Reveica Ivanov. Maică-sa era rusoaică. Mi-am spus că e o partidă bună și că merită să ma distrez cu ea, de ea, câteva luni, după care să-mi las inima răpita iarăși, de o altă domnișoară vulnerabilă. Gândeam acestea atunci, dar știam cât sunt de prost. Știam că fata asta o să mă schimbe. Refuzam să cred. Zilele, lunile, timpul, s-au scurs în mod natural, magic și tragic. Petreceam prea multe ore împreună, mergeam la film, la suc, la petreceri...era un vis. Îmi dădusem seama că femeia asta mă schimbase fără ca eu sa am vreo obiecție. Doar ele, femeile astea, storc orice urmă de rațiune din tine, te fac să abdici de la tine însuți. Eram fericit, îndrăgostit și prost. Era prea frumos ca să fie și adevărat.

- Bănuiesc că lucrurile nu au mers cum ai sperat.

- Ochii ei mă decimaseră, era ceva necurat în ochii femeii ăsteia. Mă scufundam în părul ei lung și-n palmele ei micuțe. Adoram să-i sărut tălpile, nasul, sânii și umerii. 

- Și... ce s-a întâmplat? Mă ții ca pe ace, berbecule!

- S-a întâmplat ceea ce trebuie să se întâmple cu toate dragostele adevărate. Ne-am despărțit. Eliade spunea că dragostele adevărate nu se desăvărșesc aici, pe pâmant, ci în ceruri. Așa să fie nene Eliade.

- Cum ați terminat-o? Așa subit?

- Chiar așa, subit. Mă sună într-o dimineață de la o mătușă care avea telefon și-mi spune scurt: ” Trebuie să ne despărțim. Nu mai puteam continua așa!” Eu nedumerit, o întreb: ” Așa cum? Ce se întâmplă?”...Ea tace câteva secunde și-mi spune: ” E o dragoste prea mare, înțelege, nu vom sfărși bine împreună.” Eu tot insistam: ”Draga mea, ce se întâmplă, ai nevoie de o pauză?” ” Felix, dragă, eu sunt doar o alt fel de Otilia” Atât mi-a spus și a închis telefonul. N-am mai vazut-o și nici auzit-o de atunci.

- Ciudat! Mai știi ceva de ea?

- Da, am aflat de la niște amici comuni că s-a căsătorit cu un om influent și bogat, că are doi copii, o fată și-un băiat. Mi-au spus că e la fel de frumoasă, că ridurile par să fi uitat de existența ei, doar că s-a mai îngrășat puțin, iar trăsăturile parcă îi sunt mai grave. Cu toate acestea, puștanii de liceu încă întorc capul după ea. Trebuie să aibe cam 36 de ani acum.

- Ce poveste ciudată, ce femeie ciudată!

- Dulce, dulce și te duce!

- Ha! Ai revenit la vorba ta? Parcă prea îl savurezi cu drag, trebuie să fie bun. Din ce an e?

- Vărsător. 


                                                                                             Cu dragoste,
                                                                                                    Sidonia.