Recapitulare

Se poate spune că viata înseamna o serie de experienţe pe care noi ni le asumăm cu un scop primordial. Se poate spune că este un lung şir de clipe scuturate de ploaia vieţii şi încalzite de soarele consolării. Se poate spune că este o cunună  cu flori de unde albinle îşi iau polenul, că este un cireş prea tânăr ca să-i culegi fructele şi prea bătrân ca să speri că încă se vor mai coace. Se poate spune că este un sunet asurzitor şi totuşi un fulger decisiv. Se poate spune că....,se spune că..., că este..., că nu este..., se spune. Cred că se spun prea multe şi mulţi dezbat aiurea această temă: SENSUL VIEŢII. Care este acela? Când noi nu stim ce este după moarte cum putem vorbi despre sensul existenţei noastre? Din experienţa mea, tot ce ştiu e că suntem aici ca să cunoaştem, să învăţăm, să descoperim şi să reinventăm lumea şi mai presus de toate să iubim şi să ne iubim. Eu dimpotrivă cred că viaţa este un şiret bine determinat ca formă şi ca lungime ce cu timpul se uzează  până se degradează şi dispare. Dar hey! Nu-i nimic! Alt siret va veni în locul celui uzat. Tocmai s-a născut la fabrică unul. Va veni perfect noii încalţăminte. Şi în fond, când te-ai rupt nu te-a întrebat nimeni daca ai fost şiret "Nike", "Puma", "Cavalli" sau "Valentino". Nu! Ai fost un şiret şi atat! Ai fost târât prin noroaie, mizerie şi altele, şi n-a contat c-ai fost "Cavalli", nu? Dar ai vrut sa fii un şiret important, însă în final toata splendoarea ta s-a dus naibii precum un cub de gheaţă la 40 de grade Celsius. Şi ce-ai rezolvat şiretule? Te-au înmormântat în ghena de gunoi de la marginea oraşului  şi ai putrezit acolo. Şiret prost ce eşti!

- Sunt un şiret de mare gală,
  Am papion şi-n colţ pălarioară.
  Vârfurile mi-s lustruite...
- Faptele  îţi sunt tocite!
- Sunt un şiret de mare preţ
  Zulifii-mi zboară-n părul creţ
  Costumul impecabil
  Fapt că sunt amabil.
  Sunt un şiret de mare stimă
  Lumea mă admiră
  Viaţa mi-e perfectă
- Calitatea ţi-e defectă!
  Eşti un şiret incult şi prost
  Ce nu are niciun rost!
  Eşti un şiret al nimănui în lada gunoiului.
- Sunt un şiret al nimanui
  În lada gunoiului.

N-am să contest însă faptul că viaţa are şi ea un sens. Nu degeaba am primit un dar atât de mare. Ceea ce nu înţeleg  e faptul că prea mulţi vorbesc despre acest sens de parcă ar şti ce ne aşteaptă, de parca au murit, au văzut, au cunoscut, au acumulat, iar după toate acestea s-au reîntors în trupul din care au plecat, s-au ridicat în şezut  şi le-a povestit şi celorlalţi totul. Ceea ce nu e posibil. Dezamăgitor, dar nu este posibil. Este totuşi tulburătoare existenţa umană. Milioane de intrebări îşi aşteaptă răspunsul ce nu vine , iar nebunesc este faptul că încă îl mai căutăm. Exact ca o pisică care îşi caută locul de fătare. Face asta de nenumărate ori şi nu-l găseşte decât atunci când ii vine sorocul. Aşa şi noi...doar când ne vine sorocul.

Scris  in data de 8 feb. 2008.

                                                                                                                Cu dragoste,
                                                                                                                Sidonia.