Fotografie: Ion Trifu |
Cu o ceașcă de vise-n mână,
El îmi spune: Te iubesc!
Zâmbesc, clipesc, descifrez-
Chipul său năpădit de barba obraznică,
Fruntea încrețită-a panglică.
Îi aștern buclele-mi pe piept-
Afroditele zac inert,
"Ce vrăji or mai face ele?"
Se intreabă tulburat,
Despletindu-mi ielele.
Apoi,degetele le strecoară
Către-o altă adversară-
Buza superioară.
O mângâie fluent
Și-o sărută intransigent.
Razele de soare
Par să mă doboare.
Mă suprimă și despoaie
Soarele îmi face baie.
Copleșită de lumină,
El mă vede balerină.
Soarele e un venetic
A pătruns la noi în petic.
Pulpa goală se arată,
Mă sărută înc-o dată.
Se grăbește vanitos,
Îl poftește pe luminos
Peste noi în petic,
Pentru mine-i tot venetic.
Strâmb din nas copilărește,
Iar el mă dojenește:
”Copilă albastră,
Nu mai fi himeră,
Deschide fereastra să-ți intre primăvara în cameră!”
Cu drag,
Sidonia.
4 martie 2013, 10:04pm