Te-a nins pe nasul tău frumos, ţi-am şters fulgii îndrazneţi din paru-ţi cârlionţat, şi din fire curios, căutai buzele-mi vineţi...te-am oprit, te-am certat, te-am iertat, te-am decupat, sufletul ţi-am destupat, fruntea ţi-am sărutat şi ti-am spus:"Eu nu sunt de păstrat!" M-ai certat, m-ai astupat, m-ai temperat, m-ai speriat, mâinile mi-ai apucat, m-ai strâns cam înţepat, de nebună am urlat: "Eu nu sunt de păstrat". Am stat întinşi ca doi inerţi pe plapuma mare de zăpadă fără să scoatem nici un cuvant. Am privit cerul cum arunca cu frişcă şi îi gustam savoarea. Simţeam deseori cum mâna ta o strânge mai tare pe a mea, şi îmi plăcea. Ne-am rostogolit în zăpada şi-am devenit una cu ea. Simţeam deseori cum te implici mai mult decât trebuia. Simţeam deseori cum nu-ţi găseai cuvintele să-mi spui cele mai frumoase vorbe, te fâstâceai şi îmi plăcea.
A nins....ningea...şi noi cu ea. Fulgii-ţi dezmierdau obrajii ruşinoşi, ochii curioşi, eram doi necredincioşi. Ne sărutam, ne contemplam, ne certam, te uimeam, prin minte-ţi alergam, goliciunea-ţi auzeam, te prindeam, te aruncam, te târam, te furam...gram cu gram. Mă rugai, mă repezeai, mă ascultai, mă îmbrăţişai cu bratele-ţi desfacute-n evantai, te enervai, nebunii bolboroseai. M-am ofilit, m-am pripit, n-am nimic de oferit. M-am ridicat, m-am îndepărtat, de nebună am urlat: "Eu nu sunt de păstrat!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu