Seduc...seduc bărbat, seduc femeie...seduc copil, seduc floare...seduc. Seduc ploaie, seduc soare si noapte...seduc mulţime, seduc singurătate, seduc fluturi şi frunze, seduc...
Unii s-au năsut să fie pictori extraordinari, să uimeacsa cu picturile lor; unii s-au născut să fie mari cercetătoti, să înmărmurească o întreagă planetă prin invenţiile şi descoperirile lor; unii s-au născut să fie scriitori talentaţi cu mâini semeţe, scriitori ce au trezit emoţii delicate în cititorii frumoaselor lor cărţi; unii s-au născut să fie muzicieni şi să ridice aplauzele a milioane de persoane...Dar eu? Eu ce m-am născut să fiu? N-am luat lecţii de balet, nici de pian, ori de vioară; nu m-am născut cu o voce impresionantă, defapt n-am voce deloc, mânuţele mele n-au fost suficient de talentate încât să picteze tablouri frumoase. Eu ce m-am născut să fiu? Eu m-am născut să seduc...cel puţin aşa cred. Nu mă refer la acea seducţie grosolană, lubrică, measchină(pe care greşesc numind-o seducţie, ci mai degrabă vulgaritate), ci la acea seducţie care îndrăgosteşte, de care nu te saturi să fii învăluit. Ador să seduc, să plac, să distrez. "Dacă aş fi silită să aleg între inteligenţă, darul scrisului şi frumuseţe, aş alege fără ezitare frumuseţea. Superficialitate? Nicidecum! Feminitate în lege!" Asta spunea eroina lui Mihail Drumeş, Anda Bădeanu, în "Scrisoare de dragoste". Acesta este şi crezul meu...crezul meu feminin.Cu dragoste,
Sidonia.
Până și cuvintele tale seduc!
RăspundețiȘtergereMerci!
RăspundețiȘtergere