Scrisoare de adio

     Au trecut anii, clipele şi noi odată cu ele. Te-am privit cum ai crescut, cum scuturai din năsuc, cât de suparată erai când te pupam pe fruntea-ţi mătăsoasă, mototolindu-te cu iubirea mea sufocantă,  iar tu spălându-te ori de câte ori îţi aşterneam pupicei naivi pe întreaga ta blăniţă. Te-am privit cum ţi se lungeau mustăţile, cât de bucuroasă erai când îţi dădeam ou fiert şi-ţi cumpăram susan cu miere, cum trăgeai nervoasă în fiecare searaă de gratiile cuştii, anunţându-mă practic că tu vrei afară. Te-am privit cum te murdareai de ciocolată la botic, cum băgai hârtii şi mâncare în guşuliţă...mai mai că-ţi pocnea, cum te îngropai în rumeguş, cum te bucurai de soare şi de iarbă, cum te înconvoiai pe tuburile tale dragi.

     Te-am primit în friguroasa zi de 11 februarie 2009. Erai micuţă şi speriată într-un colţ al cuştii. Erai foarte fricoasă atunci, şi chiar m-ai şi muşcat, dar nu m-am supărat. Te-am îmblânzit imediat pentru că te iubeam enorm. La început eram contrariată, nu ştiam cum să mă port cu ceva aşa de  mic, gingaş şi firav. Mă jucam ore în şir cu tine. Te băgam pe un crac al pantalonului şi ieşeai pe celălalt, te gâdilam pe burtică, te aruncam în sus sus de tot şi te prindeam(te cam speriai atunci, dar nu te-am scăpat măcar o dată), îţi sărutam fruntea şi  ochişorii, mă miram mereu de mînuţele tale în miniatura(care aveau tot 5 degete ca şi ale mele) cum sunt ele aşa de mici şi puternice, în comparaţie cu ale mele mari şi slabe. Cu timpul tu ai crescut, n-ai mai încăput în cuşca ta de copil, ţi-am cumpărai alta mult mai mare, cu tuburi şi rotiţa(pe care n-ai folosit-o vreodată puturoaso) , iau după aceea ţi-am tot mărit spaţiul cu alte cuşti. 

     Am făcut multe împreună. Mi-ai ros coperţile groase ale dicţionarului meu de fraceză(dicţionar de vreo 40 de ani; nu m-am supărat, să ştii), te frământam mereu în mânuţe şi mă miram cât de grăsuţă eşti(toţi se mirau de tine că erai aşa dezvoltată, te confundau cu un porcuşor de Guineea), îmi furai constant din ciocolata de pe biroul meu, te prindeam în mâini, te aşezam pe covor şi-ţi spuneam:"Fiinţă mica, fă-te mare!"; dar tu nu te faceai mai mare. Te puneam în patul meu şi-ţi povesteam de ale mele, tu nu înţelegeai nimic desigur, te alintam cu cei mai nostimi termeni, te adoram, erai martoră la micuţele mele suferinţe, însă îmi era deajuns să te privesc şi toate treceau. Mi-ai ros canapeaua, dar nu m-am supărat, te alintam şi-ţi spuneam: "O fiinţă atât de mică, şi-o iubire atât de mare!", mi-ai ros pături, perne şi un pic de bibliotecă, te trăgeam mereu de nasucul acela mic şi adorabil, îmi plăcea să te necăjesc, mi-ai făcut o gaură în perete(numai eu ştiu de ea, nu-i bai, nu m-am supărat), îţi dădeam drumu prin curte să te bucuri de natură, însă te păzeam atentă din spate de o eventuală pisică hulpavă, îmi lingeai degetele în timp ce-ţi dădeam finetti, mă împingeai cu boticul ori de câte ori nu-ţi convenea ceva, îţi făceam cu drag curăţenie şi mă bucuram să te vad fericită în noul aşternut, te speriai mereu de un anumit sunet scos de buzele mele(îmi placea să fac asta, erai drăgălaşă foc în sperietura ta), îţi curăţai urechile cu cu picioruş prins în cele 2 mânuţe firave, te spălam cu un şerveţel umed şi de uscam cu foehn-ul(ce mutre făceai când simţeai acel aer cald), te iubeam şi mă iubeai...Dar tu a trebuit să îmbătrâneşti şi să te îmbolnăveşti. Ai început să slăbeşti, să te schimbi, să ţi se micşoreze ochii aceia ce cândva erau două bobiţe de piper, şi într-un final ai permis parşivei morţi să mi te fure. Te-am privit cum te scurgeai speriată în braţele morţii, şi am plâns...am plâns o zi întreagă...şi-am să mai plâng.

     Te-am privit cum ai crescut, cum alergai, cum te crispai, cum te bucurai, te-am privit cum te spălai cu o precizie impresionantă, cum spărgeai seminţe ca o ţaţă, cum te ascundeai, cum beai apă cu limbuţa ta nostimă, cum îţi făceai culcuşul, te-am privit cum ai îmbătrânit, cum te-ai îmbolnăvit şi cum ai murit...

                                                                                                      Cu dragoste,
                                                                                                             Iza Ta!