Drama copilului prost!

     Sub ceas deşteptător, encore, aştept istovită de-un drag dor, sub ochiul meu cercetător, ascunsă într-un fad decor, celula doi dintr-un tendon, sunt eu, mic observator, tu marele bardor, m-ai fragmentat aleator,  mă joci asurzitor ca un cascador, eu fac dragoste si nu amor.
     Te-am cunoscut într-un tramvai mocnit ,şi aproape c-am fugit, şi ce să vezi?...m-am pitulit...de tine,de mine, la infinit, mi-ai zis că nu m-am definit...şi ce să vezi?...n-am mai fugit...m-am adăpostit subit..aşa,...la infinit, cred că m-am pripit....ai fi fost un perfect iubit.
     Te-am cunoscut , să vezi, din întamplare..., ba nu mint...prin contemplare...erai asa cimentat printr-o mirare...erai tu...părintele meu spiritual, extrem de intelectual, imi esti iubitul actual ce mă cauţi anual...ţi-aduci aminte?...cum mă apostrofai simpatic?...tu înalt, sfios, dogmatic...apostrofai timpul meu static, şi practic, timpul nu e static...:ma mângâi şi mă cerţi, mă baţi şi mă ierţi, mă împarţi şi poate marţi noi suntem fraţi, dar nu marţi..că e marţi şi vrei să mă împarti, ai mila te rog, să nu mă desparţi!
     Mă priveşti mereu sub ochi de cheie, mă îneci cu straie grele, şi iernile sunt rele, iar haitele de iele, ele, iau ADN-ul meu din ele, şi mă apostrofezi barbar: "Eşti copila, nu femeie!"
                   
                                                                                                       Cu dragoste,
                                                                                                                 Sidonia.